Despre Delta… Delta Dunarii supranumita si "Paradisul Pasarilor" este vizitata de peste 325 de specii de pasari, dintre care 70 sunt din afara Europei (China, India, Egipt, etc). Aproximativ 170 de specii sunt clocitoare, iar dintre acestea 40 sunt sedentare si 130 migratoare; cele neclocitoare sunt oaspeti de iarna si de pasaj primavara si toamna. In Delta Dunarii vietuieste 60% din populatia mondiala a cormoranului mic. 80% din avifauna europeana se intalneste in Delta Dunarii. 10 specii sunt ocrotite de lege, unele fiind cunoscute ca "monumente ale naturii", deoarece sunt pe cale de disparitie
Zeci de mii de exemplare de pasari aflate pe cale de disparitie au fost observate de ornitologi in anumite zone din Delta Dunarii si in Sudul Dobrogei. Este vorba de gasca cu gat rosu, aflata pe lista rosie de protectie, surprinsa intr-un stol de aproape 50 de mii de exemplare si de rata cu ciuf, observata in peste 15 mii de exemplare pe Lacul Lumina din delta.
Despre gasca cu gat rosu ornitologii spun ca "este un adevarat izvor de enigme, deoarece isi schimba rutele de migratie dupa considerente doar de ea stiute. Cuibareste in Rusia, mereu in apropierea unor aliati inaripati. Cuiburile sunt plasate strategic, langa cele de bufnita de zapada, care indeparteaza alti dusmani naturali, sau alaturi de coloniile extrem de zgomotoase ale pescarusilor argintii. Dupa ce isi cresc puii, gastele migreaza pentru a ierna. In antichitate erau oaspeti ai Egiptului, unde a si fost descoperita imaginea ei pe peretii piramidelor. Ulterior, au ales sa ierneze in Azerbaijan, pana in 1970. Acum, gasca cu care se mandreau candva faraonii a ajuns sa ierneze doar in trei tari: Ucraina, Romania si Bulgaria", precizeaza ornitologii SOR.
Rata cu ciuf a fost observata in numar mare pe lacul Lumina din Delta Dunarii. Biologii de la SOR au observat un stol mare, compact, de 11.400 de exemplare, iar un asemenea stol nu a mai fost vazut in Romania din anii 1970.
"Pentru ca lacurile sunt inghetate, pasarile se aduna toate in zonele in care nu a venit inca inghetul si unde inca mai pot gasi de mancare. Lacul Lumina, fiind mai adanc, a pastrat cel mai probabil mai multe microrganisme ce constituie hrana pentru aceste rate", explica seful filialei SOR Tulcea, Eugen
"In ultimii 10 ani nu a mai avut loc o constatare atat de imbucuratoare pentru cei care sunt implicati in protectia mediului si in programele speciale de conservare a acestei specii. Pana acum au fost dezvoltate mai multe programe de acest gen, printre care si plati pentru agricultorii care creeaza zone de hranire pentru specie pe terenurile lor in timpul iernii. Fermierii au primit sume care au ajuns si la 171 de euro pentru un hectar", spun ornitologii.
Despre gasca cu gat rosu ornitologii spun ca "este un adevarat izvor de enigme, deoarece isi schimba rutele de migratie dupa considerente doar de ea stiute. Cuibareste in Rusia, mereu in apropierea unor aliati inaripati. Cuiburile sunt plasate strategic, langa cele de bufnita de zapada, care indeparteaza alti dusmani naturali, sau alaturi de coloniile extrem de zgomotoase ale pescarusilor argintii. Dupa ce isi cresc puii, gastele migreaza pentru a ierna. In antichitate erau oaspeti ai Egiptului, unde a si fost descoperita imaginea ei pe peretii piramidelor. Ulterior, au ales sa ierneze in Azerbaijan, pana in 1970. Acum, gasca cu care se mandreau candva faraonii a ajuns sa ierneze doar in trei tari: Ucraina, Romania si Bulgaria", precizeaza ornitologii SOR.
Rata cu ciuf a fost observata in numar mare pe lacul Lumina din Delta Dunarii. Biologii de la SOR au observat un stol mare, compact, de 11.400 de exemplare, iar un asemenea stol nu a mai fost vazut in Romania din anii 1970.
"Pentru ca lacurile sunt inghetate, pasarile se aduna toate in zonele in care nu a venit inca inghetul si unde inca mai pot gasi de mancare. Lacul Lumina, fiind mai adanc, a pastrat cel mai probabil mai multe microrganisme ce constituie hrana pentru aceste rate", explica seful filialei SOR Tulcea, Eugen
"In ultimii 10 ani nu a mai avut loc o constatare atat de imbucuratoare pentru cei care sunt implicati in protectia mediului si in programele speciale de conservare a acestei specii. Pana acum au fost dezvoltate mai multe programe de acest gen, printre care si plati pentru agricultorii care creeaza zone de hranire pentru specie pe terenurile lor in timpul iernii. Fermierii au primit sume care au ajuns si la 171 de euro pentru un hectar", spun ornitologii.
PELICANUL CRET
Pelicanul cret (Pelecanus crispus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Pelecaniformes Familia: Pelecanidae Genul: Pelecanus Specia: P. crispus Statut: specie critic periclitata. Răspândirea în România: Delta Dunării şi complexul lagunar Razelm-Sinoe, în mai multe puncte (Buhaiova – Hrecisca, Lejai, Holbina, Grindul Lupilor). Biotop: Bălţi şi lacuri întinse, cu stufăriş bogat (plaur) pentru cuibărit şi cu suprafeţe libere de apă pentru hrănire. În migraţie şi pe unele ape mai restrânse ca suprafaţă. Pare să prefere ape mai adânci decât pelicanul comun. Efectivul: Cca 150-200 perechi clocitoare, 6% din populaţia mondială. Declinul pelicanului creţ a fost mai accentuat decât al pelicanului comun, deoarece era mult mai raspândit, pe toate lacurile mari de odinioara din lunca Dunării. În ultimii ani se constată uşoara creştere a numarului perechilor clocitoare ( după un minim în jurul anului 1980 ), la fel ca în Grecia şi Rusia. Migraţie, reproducere: Oaspete de vara, în lunile IV-X. Cuibăreşte în lunile V-Vii, în câteva colonii mici, singur sau împreuna cu pelicanul comun şi cormoranul mare.
LOPATARUL
Lopatarul (Platalea leucorodia) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Pelecaniformes Familia: Threskiornithidae Genul: Platalea Specia: P. leucorodia Statut: Specie periclitată Răspandire in România: Lopătarul cuibăreşte în prezent în Delta Dunării şi punctiform în alte locuri din ţară : Balta Mică a Brăilei ; bălţi din estul Munteniei: Amara, jud. Buzău; lunca Prutului: Cârja-Maţa-Rădeanu; nordul Moldovei: Larga Jijia. Extinderea arealului lopătarului în Moldova, în lungul văii Prutului, este de dată recentă ( dupa 1990 ). Habitat: Lacuri şi bălţi cu stufăriş des, în apropierea cărora se află suprafeţe de apă liberă puţin adâncă stagnantă au lent curgătoare, cu fund mocirlos ( habitat trofic ). Cuiburile sunt amenajate de obicei in stuf. Efectiv: În prezent, în Delta Dunării cuibăresc 1.100+1.500 perechi, după ce în jurul anului 1990 se afirma că existau 600 perechi. Populaţia de lopătar de la gurile Dunării a marcat o semnificativă revenire după anii ’80, când aproape dispăruse din deltă. Există un număr restrâns de perechi în afara deltei. La Larga Jijia au cuibărit 30-25 perechi în anul 2006 şi 2007. Lopătarul niciodată nu a fost numeros în România. La începutul secolului XX, populaţia clocitoare din ţară, în particular de pe Dunărea de Jos, a fost evaluată la aproximativ 400 perechi. Aşadar, numărul actual al lopătarilor este mai mare decât cel de acum 100 de ani şi manifestă o uşoara tendinţă de creştere.Lopatarul (Platalea leucorodia) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Pelecaniformes Familia: Threskiornithidae Genul: Platalea Specia: P. leucorodia Statut: Specie periclitată Răspandire in România: Lopătarul cuibăreşte în prezent în Delta Dunării şi punctiform în alte locuri din ţară : Balta Mică a Brăilei ; bălţi din estul Munteniei: Amara, jud. Buzău; lunca Prutului: Cârja-Maţa-Rădeanu; nordul Moldovei: Larga Jijia. Extinderea arealului lopătarului în Moldova, în lungul văii Prutului, este de dată recentă ( dupa 1990 ). Habitat: Lacuri şi bălţi cu stufăriş des, în apropierea cărora se află suprafeţe de apă liberă puţin adâncă stagnantă au lent curgătoare, cu fund mocirlos ( habitat trofic ). Cuiburile sunt amenajate de obicei in stuf. Efectiv: În prezent, în Delta Dunării cuibăresc 1.100+1.500 perechi, după ce în jurul anului 1990 se afirma că existau 600 perechi. Populaţia de lopătar de la gurile Dunării a marcat o semnificativă revenire după anii ’80, când aproape dispăruse din deltă. Există un număr restrâns de perechi în afara deltei. La Larga Jijia au cuibărit 30-25 perechi în anul 2006 şi 2007. Lopătarul niciodată nu a fost numeros în România. La începutul secolului XX, populaţia clocitoare din ţară, în particular de pe Dunărea de Jos, a fost evaluată la aproximativ 400 perechi. Aşadar, numărul actual al lopătarilor este mai mare decât cel de acum 100 de ani şi manifestă o uşoara tendinţă de creştere.
PICIORONGUL
Piciorongul (Himantopus himantopus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Subclasa: Neornithes Supraordinul: Neoaves Ordinul: Charadriiformes Familia: Recurviostridae Subfamilia: Tetraoninae Genul: Himantopus Specia: H. himantopus Statut: Specie periclitata. Raspandirea in Romania: Dobrogea (Delta Dunarii, complexul lagunar Razelm-Sinoe, Murighiol, Beibugeac), estul Munteniei, probabil cateva puncte de-a lungul Dunarii in amonte de Calarasi: Turnu Magurele, jud. Teleorman, Corabia, Bistret, Izvoarele. In Campia Romana a fost gasit cuibarind la Balta Alba, Amara (BZ) si Ianca (BR). In trecut a cuibarit in Banat si in Transilvania. In ultimii ani a inceput sa cuibareasca la Cefa (BH). Biologie: Are 38 cm, recunoscandu-se repede dupa picioarele foarte lungi, rosii inchis sau roz. Coloritul general este alb cu aripile negre. Ciocul negru este drept si subtire. Juvenilii sunt de culoare gri si au o nuanta nisipoasa pe aripi, cu marginile penelor mai deschise la culoare. Aceste pasari isi procura mancarea din nisip sau din apa. Mananca in special insecte si crustacee. Migratie, reproducere: Oaspete de vara. Isi construieste cuibul in zone libere pe pamant, aproape de apa. De obicei cuibaresc in grupuri mici. Depun oula in luna V, puii si juvenilii se observa in lunile VI-VII. Biotop: Mlastini eutrofe cu apa putin adanca (maximum 20-25 cm), cu plaje nisipoase sau maloase si vegetatie joasa; smarcuri pe tarmurile apelor lent curgatoare, iazuri abandonate in curs de renaturare.
ACVILA DE CAMP
Acvila de camp (Aquila heliaca) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Falconiformes Familia: Accipitridae Genul: Aquila Specia: A. heliaca Statut: specie critic periclitata Raspandirea in Romania: Este raspandita cu precadere in Dobrogea si Muntenia ,au fost cunoscute intr-o perioada pana la 42 de cuiburi.Cuibarea de asemenea in centrul Moldovei sudul Banatului,dar numai foarte rar intalnite in Transilvania.In prezent se observa cu destula regulalitate doar in Dobrogea(padurea Babadag) si in estul Transilvaniei,dar nu se cunosc cuiburi. Biotop: terenuri joase,mai ales in silvostepa,local si in zona forestiera;paduri de lunca;Prezenta acvilei de camp depinde in mare masura de existanta popandaului,hrana sa preferata se afla in estul Europei Efectivul: posibil intre 20 si 40 perechi clocitoare Migratie,reproducere: specie partial migratoare,cuibarea chiar in arborii solitari de pe campii,dar in urma taierii acestora,pasarile au acceptat padurile ca loc de amplasare a cuiburilor(copaci inalti si batrani) Click aici pentru a asculta o acvila hranindu-se.
ACVILA TIPATOARE
Acvila tipatoare (Hieraaetus pennatus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Falconiformes Familia: Accipitridae Genul: Aquila Specia: A. pennata Statut: Specie critic periclitata Raspandire: Au fost gasite cuiburi la Galaoaia si langa Reghin care ulterior au fost abandonate; a fost de asemenea observata o famile la Nades (jud.Mures). Exemplare adulte solitare au mai fost observate, totusi, in perioada cuibaritului in judetele Bacau, Harghita si Mures.Nu exista date actuale care sa confirme cuibaritul acvilei tipatoare mari in Romania.Specia este observata in tara noastra in perioadele de pasaj, mai ales in Dobrogea; ierneaza cu regulalitate in Delta Dunarii. Biotop: A cuibarit in paduri mari,mai ales de foioase,situate in terenuri largi si joase,de preferinta in apropriere de rauri sau alte ape stagnante,mai ales in lunci,in zone de deal(pana la 1.000 m alt.);vaneaza in terenurile descoperite din jur;inclusiv in culturi agricole si mlastini.In timpul migratiei apare intr-o mare varietate de habitate,inclusiv in zonele unde exista arbori mari. Efectiv: Probabil zero perechi clocitoare. Rara in pasaj si iarna.
COCOSUL DE MESTEACAN
Cocosul de mesteacan (Tetrao tetrix) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Galliformes Familia: Tetraonidae Genul: Tetrao Specia: T. tetrix Statut: Specie critic periclitata Raspandire in Romania: pana in secolul XIX cocosul de mesteacan a fost prezent de-a lungul Carpatilor Orientali si intr-o mica masura in cei Meridionali, fiind identificat spre vest pana in Muntii retezat si Muntii Banatului. A existat de asemenea in Muntii Apuseni. Cateva populatii disjuncte erau prezente pe dealurile argesene si in dobrogea. Se mentin in cateva nuclee din nordul tarii: Muntii Maramuresului, Muntii Tibles, Muntii Rodnei, Culmea Suhardului – Muntele Omul, Muntii Calimani. Observatiile de acum cateva decenii din Muntii Nemirei, Muntii Cindrel nu au primit confirmari ulterioare. Biologie: Este mai mic decât cocoşul de munte cu o lungime de 50-55 cm. Coada lungă de 11-13 cm. Dimorfism sexual pronunţat. Masculi au culoare neagră conturat pe aripi cu alb, iar sprâncenele roşii. Femelele asemănătoare cu ale cocoşului de munte.Pasare sedentara, efectueaza doar scurte deplasari locale, pasarile retragandu-se iarna spre padurea de limita si pe versantii cu expozitie sudica. Hrana adultilor e predominant vegetala (seminte, frunze), iar cea a puilor in cea mai mare parte animala (insecte, viermi). Migratie, reproducere: Specie poligama are perioada de împerechere în mai în locuri de „rotit” unde masculii poarta lupte pentru femele. Parada nuptiala are loc pe sol, respectiv pe zapada, in poieni si goluri de munte, intre jnepenisuri. Depune 7-14 ouă pe sol, clocitul dureaza 25-28 de zile, iar puii sunt nidifugi.
EGRETA MARE
Egreta mare (Egretta alba) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Subclasa: Neornithes Supraordinul: Neoaves Ordinul: Cioconiiformes Familia: Ardeidae Genul: Egretta Specia: E. alba Statut: specie priclitata. Răspândire în România: Este oaspete de varã şi cuibãreşte mai frecvent doar în Delta Dunării. În ultimii ani, a cuibărit pe iazurile de la Larga (jud. Iaşi), la Satchinez (jud. Timiş), in bălţile de pe Prutul mijlociu, în Insula Mică a Brăilei, câteva perechi locuiesc la Cefa. Probabil nu este vorba de o expansiune a ariei de răspândire, ci de o intensificare a cercetărilor ornitologice. Efectiv: In pofida regimului de ocrotire integrală de care beneficiază specia de aproape 70 de ani, efectivele egretei mari au crescut foarte lent şi au înregistrat fluctuaţii însemnate, marcate printr-o succesiune de creşteri şi descreşteri numerice. Populaţia clocitoare actuală a deltei este evaluată la 300-400 de perechi. Habitat: bălţi şi lacuri întinse eutrofe, cu stuf şi alte plante palustre. Biologie: Oaspete de vară. Cuibăreşte în mici comunităţi de cuiburi, uneori alăturate coloniilor mixte de stârci. Se hrăneşte în mlaştini şi bălţi,în ape relativ puţin adânci. Hrana constă în principal din peşti. Face parte din grupul stârcilor şi are aproximativ mãrimea unei berze, cu colorit alb, cioc galben dupã perioada de clocit. Zboarã ca şi ceilalti stârci, cu gâtul strâns în formã de “S”.
NAGATUL CU COADA ALBA
Nagâţul cu coada albă (Vanellus gregarius) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Charadiformes Familia: Charadriidae Genul: Vanellus Specia: V. gregarius Statut: Specie periclitata.. Raspandire in Romania: Până în anul 1999, nagâţul cu coada albă era o pasăre accidentală, foarte rară, identificată în România numai de 4 ori : Grindu, jud. Tulcea, Techirghiol, Istria şi Cefa, jud. Bihor. În anul 1999, în perioada de cuibărit (iunie) au fost observate 9 exemplare la Sf. Gheorghe, jud. Tulcea.În anul 2000, în zona litorală a complexului lagunar Razelm-Sinoie şi a Deltei ( Sulina şi Sf. Gheorghe ) au fost identificate cc.a 60 exemplare, fiind găsite, de asemenea, cuiburi cu ouă, pui în puf, tineri zburători. În anul 2001, la Vadu au cuibărit 4 perechi. În anii care au urmat, clocitoarele aparent au dispărut, dar exemplare solitare au fost în continuare observate în zonă, în timpul verii. Au fost notate apariţii accidentale în Crişana şi in depresiunea Bârsei. Biotop: Ţinuturi de stepă şi de deşert, în preajma unor ape salmastre sau dulci, stagnante sau lent curgătoare, pe maluri sau insule de vegetaţie ierboasă scundă; locuri mlăştinoase la maluri de ape; culturi agricole intens irigate. Efectivul: În anul 2000 au existat în Dobrogea cca 20-25 perechi clocitoare; în 2004 doar 4. Migraţie, reproducere: Cuibăreşte în colonii difuze, de 3-8 perechi, uneori împreuna cu alte limicole, mai ales cu piciorongul Himantopus himantopus. Ouă proaspete au fost găsite în lunile V-VI, pui mici în puf în luna VI, tineri capabili de ybor în luna VII. Pleacă spre sud probabil în august-septembrie.
CULICUL CU CIOC SUBTIRE
Culicul cu cioc subtire (Numenius tenuirostris) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Charadriiformes Familia: Scolopacidae Genul: Numenius Specia: N. tenuirostris Statut: specie critic periclitata. Raspandire in Romania Specie de pasaj extrem de rara. In secolul XIX Dombrowski a avut in colectia sa 17 exemplare dintre care 4 pasari tinere afirmand ca specia nu este rara in Romania, mai ales in trecerea sa in toamna. In deceniile urmatore culicul nu a mai fost identificat pana in august 1966. Pana in 1989 specia a fost consemnata in Dobrogea. Biotop: Tarmuri de pe stagnante dulci sau salmastre, in vegetatie scunda, in tinuturile de stepa si campie. Efectivul: Au fost observate in general doar 1-2 exemplare. Exista consemnari asupra a doua grupuri de cate 28-30 exemplare, ambele in Delta Dunarii.
RATA CU CAP ALB
Rata cu cap alb (Oxyura leucocephala) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Anseriformes Familia: Anatidae Genul: Oxyura Specia: O. leucocephala Statut: specie periclitata Raspandire in Romania: a cuibarit in secolul XIX in mai multe zone umede din Podisul Transilvaniei, de unde a disparut treptat pana in jurul anului 1925. In tinuturile extracarpatice, specia era cunoscuta ca o aparitie rara in perioadele de pasaj si doar in 1957 cuibaritul ei a fost dovedit pe lacul Agigea, jud. Constanta. Un caz de cuibarit a fost semnalat in Delta Dunarii in mai 1986. Rata cu cap alb este un oaspete de iarna rar, dar cu prezenta regulata, cel putin in Dobrogea (in principal pe lacul Techirghiol); apare in pasaj in diferite puncte din lungul litoralului. Habitat: Vara stationa si cuibarea pe lacuri dulci eutrofe cu apa relative adanca si stufaris abundent; balti situate in lunca unor rauri (siturile din Transilvania). Iarna poposeste de preferinta pe lacuri mari sarate sau salmastre, ocazional pe mare. Efectiv: In pasaj si iarna in general intre 50-500 exemplare; numarul maxim de 800 de exemplare a fost inregistrat pe lacul Techirghiol in decembrie 1989. Biologie: Cuibarit neconfirmat in prezent. Cuibul este amenajat in stufaris des; ponta consta din 4-9 oua depuse in lunile aprilie-iunie, incubatia dureaza 22-24 de zile. Puii zboara la varsta de 8-9 saptamani. Este o pasare scufundatoare, se hraneste cu plante acvatice si nevertebrate, adulte sau larve.
CORMARARUL MIC
Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Pelecaniformes Familia: Phalacrocoracidae Genul: Phalacrocorax Specia: P. pygmaeus Statut: Specie vulnerabila. Raspandire in Romania: In principal in Delta Dunarii, dar si in cateva puncte din lunca unor rauri, Insula Mica a Brailei. Posibil sa se cuibareasca pe mlastina hergheliei (Mangalia), ostroave pe Dunare, in amonte de Calarasi. Biotop: Lacuri si balti intinse cu vegetatie abundenta, dar si cu arbori (salcii). Se hraneste pe ape relativ intinse, in ultimii ani adesea in helestee piscicole abandonate. Iarna stau si pe lacuri de acumulare. Efectivul: Circa 138, de perechi clocitoare in Delta Dunarii, in insula Mica a Brailei circa 100 de perechi, la Vladest circa 300 de perechi. In ultimii ani nu se mai constata o diminuare a efectivelor. Migratie, reproducere: Oaspete de vara, dar in ultimii ani se constata ca ierneaza in tara in Dobrogea si pe unele ape curgatoare. Se cuibareste in colonii mixte.
ERETELE ALB
Eretele alb (Circus macrourus) Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Falconiformes Familia: Accipitridae Genul: Circus Specia: C. macrourus Statut: Specie periclitata. Răspândire în România: În prima jumătate a secolului XX, eretele alb cuibărea în câmpia de SE a ţării, mai ales în zonele de stepă din Bărăgan şi Dobrogea. Nu se cunosc date recente care să confirme cuibaritul eretelui alb în România, el fiind observat doar în perioadele de pasaj. Efectiv: Eretele alb a fost considerat o pasăre clocitoare “frecventă” a ţării noastre, fiind de asemenea numeros în timpul pasajului. În prezent, probabil, nu mai există perechi clocitoare, dar, în număr mic, se observă în afara perioadei de reproducere. Habitat: regiunile de câmpie pe pajişti naturale (necultivate) cu caracter stepic; mai rar lunci înierbate, terenuri mlăştinoase în apropierea bălţilor. Biologie: Este o pasăre de mărime medie. Are aripi lungi, menţinute într-un “V” în zborul la joasă altitudine. Masculul este alb-gri deasupra şi alb pe partea inferioară cu dungi înguste şi negre pe aripi. Femela este maro cu porţiuni albe pe coadă. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, şopărle, insecte mari.
COCORUL
Cocorul Cocorul (Grus grus) este o pasăre migratoare cu ciocul ascuţit, cu gâtul şi cu picioarele lungi, cu penele cenuşii şi cu o pată roşie pe cap. El face parte din familia „Gruidae”, şi cuprinde ca. 18 specii care trăiesc în regiunile temperate şi tropicale cu excepţia Americii de Sud. În România trăiesc două specii, „Cocorul mare” (Grus grus) (114 cm), care cuibăreşte în delta Dunării şi „Cocorul mic” (Anthrpodes virgo), care atinge 96 de cm înălţime şi poate fi văzut rar deoarece este numai în trecere, cuibărind în Asia Centrală şi iernând în delta Nilului. Caracteristic cocorilor este forma traheii care pătrunde până la osul stern, sub muşchii pectorali, formând bucle care explică strigătele puternice al cocorilor. Cocorii sunt păsări care umblă şi fac cuibul pe sol cu excepţia speciilor africane „Balerica” care stau pe arbori. Puii clociţi în regiuni de stepă, sau de smârcuri sunt nidifugi. Numai speciile de cocori din regiunile nordice sunt păsări migratoare. In perioada împerecherii păsările execută dansuri nupţiale spectaculoase. Hrana de bază a păsărilor constă din insecte, unele seminţe, viermi şi moluşte.
CIOCINTORS
Ciocintors Cele patru specii de cioc intors fac parte din aceeasi familie ca si picioroangele, fiind pasari care prefera clima calda si foarte calda. Au picioare suple si cioc lung, subtire si curbat in sus. Penele sunt albe, cu negru sau rosu. Cioc intors are picioarele palmate, ceea ce ii permite sa inoate cu usurinta. De obicei, manânca insecte si animale acvatice de dimensiuni mici. Isi construieste cuiburile pe uscat, in cadrul coloniilor intinse pe suprafete foarte mari. Colonii de cioc intors exista in estul Angliei, Olanda si Germania. Pe timp de iarna, pasarea prefera nord-vestul Frantei, Spania si Portugalia. Nu putine sunt cele care pornesc spre Africa de Nord sau chiar Africa de Vest. Cioc intors este specialist in utilizarea apei, parasind o balta doar dupa ce aceasta a secat. Pasarea prefera sa isi faca cuibul pe tarmurile nisipoase si noroioase si este foarte protectoare la adresa puilor si cuibului ei. Puii pot zbura de la vârsta de cinci saptamâni.
LISITA
LISITA Lişiţele sunt păsări de talie mijlocie şi mică (20 g - 3 kg), care trăiesc pe sol, în regiunile cu vegetaţie bogată unde se pot ascunde. Coloana vertebrală a păsărilor este foarte mobilă, ceace le permite să se strecoare prin vegetaţia deasă cu sol moale. Ele au o mărime a corpului între 12 şi 63 cm, cele mai specii trăiesc înNoua Zeelanda, aceste specii au aripile atrofiate nu pot zbura. Penajul lişiţelor este în general de culoare brună, cenuşiu cu alb, dar unele specii pot fi viu colorate. Nu există un dimorfism sexual accentuat, masculii fiind cu ceva mai mari că femelele. Păsările au la picioare patru degete lungi adaptate la susţinerea păsărilor pe terenuri mlăştinoase sau vegetaţii plutitoare. Ciocul are o formă în funcţie de modul de hrănire, păsările fiind în general carnivore, hrănindu-se cu animale acvatice mici.